Cristian-Claudiu Filip – Mihai Viteazul, martir al unităţii românilor

Reprezentativ

Etichete


La împlinirea a 410 ani de la martirajul primului domnitor al tuturor românilor, se cuvine a ne apleca sufletul câteva clipe asupra câtorva momente din viaţa celui care a fost Mihai Viteazul, dar fără a insista prea mult asupra acelora foarte cunoscute.

Născut în anul 1558 în Târgul de Floci, era copilul Teodorei, aceasta făcând parte din marea familie Cantacuzino de la Constantinopol, care a dat doi împăraţi bizantini în secolul al XIV-lea (Djuvara 2008, p. 124). Mama sa se pare că venise din Epirul grecesc (atunci în Imperiul Otoman) ca să facă negoţ în legendara Cetate a Lânii – Linucastrum Flocx – un însemnat centru comercial al Ţării Româneşti azi dispărut, care era situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, unde se vindea lâna oilor din Bărăgan (de unde şi numele dat târgului). Acolo unde Teodora ţinea o cârciumă, se va fi născut fiul Mihai, menit unui viitor aşa de mare. Continuă lectura

Anunțuri

Prof. Marilena Cord – DEPRESIUNEA HUEDIN. Scurtă prezentare privind aspectele geo-demografice

     Depresiunea Huedin este o zonă mai puţin cunoscută, însă are o serie de valenţe istorice şi geografice în care factorul uman a avut întotdeauna rolul principal. O zonă de contact între rama Apusenilor și a Depresiunii Transilvaniei, zona Huedinului merită să fie cunoscută sub toate aspectele sale, inclusiv geo-demografice. Continuă lectura

Nicolae Şteiu – Horea şi satul Poiana Horea la 230 de ani de la moartea eroului

Octavian Goga, poetul cântării pătimirii noastre, caracteriza astfel pe locuitorii din Munţii Apuseni, numiţi moţi: „neamul lor vânjos adăposteşte singura tradiţie de eroism pe care vremea vitregă nu i-a putut înfrânge…Ei au întrodus virtuţile războiului pe pământul biruit, ei reprezintă naţiunea… Moţii sunt pumnul Ardealului”. Poetul ne mărturiseşte că n-a putut să nu aibă în atenţia sa „cele două inimi în care a clocotit uraganul: Horea şi Iancu”.  Continuă lectura

Cristian-Claudiu Filip – Cetatea Almaşu, măreţie şi ruine

Situată „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” aşa cum spune balada, comuna Almaşu se bucură de o istorie ce coboară în timp peste 9.000 de ani. Zona a fost locuită în Neolitic, romanii au lăsat la rândul lor numeroase urme, dar cele mai multe mărturii despre Almaşu le avem începând cu Evul Mediu, când aici a fost ridicată o mănăstire, apoi o cetate.

Cetatea Almaşu

Cetatea Almaşu

La sfârşitul secolului al X-lea maghiarii au realizat incursiuni în Transilvania, dar ajunşi pe valea Almaşului, voievodul Gelu a încercat să-i oprească cu ajutorul arcaşilor săi. A avut loc o luptă înverşunată, dar românii au fost înfrânţi, după cum afirmă Anonymus, în lucrarea Gesta Hungarorum. A fost un prim contact între populaţia românească şi cea maghiară în această zonă, iar de atunci destinele lor s-au împletit până azi.

Donjonul cetăţii Almaşu

Donjonul cetăţii Almaşu

O perioadă în secolele XI-XII, regii maghiari şi-au exercitat dominaţia asupra regiunilor transilvane numai prin trimişii lor în teritoriu – comiţi, castelani, cu oamenii lor – şi prin Biserica Catolică (Pop 2009, p. 283). În teritoriile ocupate, maghiarii au refăcut vechile întărituri şi au construit altele noi. De asemenea, prin intermediul ordinelor călugăreşti catolice, îndeosebi războinice cum era cel al benedictinilor, au ridicat mai multe mănăstiri întărite (Muscă, Vlad 1993, p. 83), una fiind cea de la Almaşu. Prima menţiune documentară a mănăstirii Almaşu este din anul 1234, când apare pe lista mănăstirilor ordinului premontres (ordin călugăresc foarte auster, organizat după regula Sfântului Augustin) ca filie a mănăstirii de la Promontoriul Oradiei.

Continuă lectura

Pr. Bob Vlad Cornel – „…Să aud glasul laudei Tale…”

„…Să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale…”

(Psalmul 25, 7)

În vremea aceea, părăsind ţinutul Tirului şi al Sidonului, a venit Iisus spre Marea Galileei în ţinutul Decapolei. Atunci au adus la Dânsul un surd care grăia cu anevoie, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. Şi, luându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, s-a atins de limba lui. Apoi şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi i-a zis: Effatta, care înseamnă: deschide-te. Şi îndată i s-au deschis urechile lui, i s-a dezlegat legătura limbii şi vorbea limpede. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât Dânsul poruncea, cu atât mai mult Îl vesteau; şi mai mult se mirau, zicând: toate le-a făcut bine: pe surzi i-a făcut să audă şi pe muţi să vorbească.” Marcu 7, 31-37 (Vindecarea unui surdo-mut).

Continuă lectura

Cristian-Claudiu Filip – Singurul lucru de care nu duceam lipsă, era timpul – amintiri din gulagul comunist –

Împreună cu doi prieteni, mergem să luăm un interviu într-un loc neconvenţional pentru astfel de activităţi: un salon de spital. Cel care vrea să ne povestească un crâmpei din viaţă se numeşte George Paşcalău (în sat oamenii îi zic Toanea), s-a născut la 28 iulie 1924 şi locuieşte în Tranişu, comuna Poieni, la numărul 50.

„Lăcusta roşie” – cum era numit regimul comunist de către un nonagenar într-un interviu luat acum câţiva ani, a venit peste România şi a afectat oamenii, animalele, pământurile. „Vânarea” celor care se opuneau regimului a devenit o practică obişnuită, realizată sistematic, zi de zi. Cu toate acestea, la Tranişu încă viaţa decurgea în ritmuri ancestrale.

George Paşcalău

George Paşcalău

Continuă lectura

Nicolae Şteiu – Poezia Mama (A venit aseară mama…) – impresionantă creaţie a lui Vasile Militaru

Pentru cei mai mulţi dintre noi, primul cuvânt pe care l-am rostit a fost MAMA, şi nu întâmplător. Ea ne-a dat viaţă, ea ne-a crescut la piept cu dragoste şi duioşie, ne-a format ca oameni cu sentimente de respect faţă de cei din jur, faţă de glia strămoşească şi faţă de ţară.

Acestei fiinţe, ce ocupă cel mai de seamă loc în viaţa fiecăruia, poetul Vasile Militaru i-a dedicat, poate, cele mai de preţ versuri din secolul trecut, devenite romanţă populară. Mulţi nici nu-i cunosc autorul şi i-au reţinut titlul după primul vers „A venit aseară mama…„ şi au rămas puternic impresionaţi de ritmul lor perfect adecvat fondului, atât de armonios şi de melodios, uşor cantabil, aşa cum este şi creaţia „Trece-un car cu boi pe drum…”, dar şi altele. Continuă lectura

Academicianul Ionel Haiduc, cetățean de onoare al localității Căpușu Mare

Președintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a primit sâmbătă, 12 octombrie 2013, titlul de cetățean de onoare al localității Căpușu Mare. Distincția i-a fost înmânată de primarul comunei, Iancu Gheorghe, în cadrul unei ceremonii desfășurate la biserica ortodoxă din satul Căpușu Mic. Ceremonia a avut loc la ora 11 și a debutat cu o slujbă de Te-Deum, la care au participat numeroși profesori, academicieni, oameni de cultură, precum și oficialități locale și județene.

Continuă lectura