Alexandru Jurcan

Alexandru Jurcan

Locuiesc de mulţi ani pe strada Păsărilor Gripate. În ciuda numelui străzii, eu nu am mai avut gripă de vreo zece ani. Sună ciudat, ştiu, aşa ne învârte viaţa pe toţi… Nu mai beau alcool de un an. În seara asta se împlineşte… Nu ar trebui să mă reapuc, nu are nici un sens să-mi bat joc de organismul meu. Respectă-te, dacă vrei să fii respectat, nu? Totul e în creier: dacă zici nu, e nu. Am adunat atâtea sticle primite… vinuri alese, şampanie, cognac… Recunosc cu mâna pe suflet că mă tentează amarnic. Uite, poate ar trebui să gust acel Red Label, o fi un whisky de calitate, nu? Un biet păhărel nu înseamnă nimic. Nuu! Ispita naibii de lichid împuţit! N-o să mă aibă! Sunt stăpân pe propria-mi viaţă! E drept că am pierdut enorm din cauza băuturii. Nevasta s-a dus, băiatul la fel. Mă consideră oaia neagră a familiei. O să vadă ei ambiţia mea! Deşi… un mic păhărel nu are puterea să spargă un pact. Gata, ştiu: un singur pahar, mic de tot, ca să-mi demonstrez că sunt independent, că fac ce vreau, când vreau, cum vreau… Ce greu se lasă deschisă sticla asta! Ce putoare… de alcool…brr!… ce parfumat e whiskyul… Ce am făcut? Dumnezeule! Un an de zile în zadar! De ce spun asta? De ce?

Am gustat un pic, un strop atât de… de minunat, zău, trebuie să recunosc că frustrarea e o prostie… Cum să laşi bunătatea asta să ruginească în sticlă? Atât! Nici un strop mai mult! Dar… nici nu se vede la nivelul din sticlă. Încă nu i-am savurat catifeaua atingerii… Îmi vine să sughiţ, deşi… Cum?? Am băut până la linia roşie? Musai să cobor până la… Nu mă simt bine, pe bune. Ce am făcut? Am deschis un vin roşu, poate combinaţia e idioată, ar trebui să mă dreg cu o ţuică aspră… Mi-e frig… O fi gripa? Să fierb ceva vin alb cu scorţişoară. De necesitate, nu? Nu poate fi considerată băutură, ci medicament străbun. Am căzut pe covor? Oare de ce? Simptome de gripă avansată? Cine mă atinge? Ce… cine… ? care… comă??? Să nu exagerăm…

Anunțuri