Tema misiunii Bisericii în cadrul societăţii capitaliste în care trăim mi se pare o temă de o actualitate cât se poate de reală, Biserica fiind nevoită să se adapteze tendinţelor şi curentelor societăţii, pentru a putea înfăptui în continuare lucrarea propovăduirii Evangheliei şi îndreptarea paşilor credincioşilor pe calea către Dumnezeu. Tendinţele materiale, economice, ale omenirii, acaparează din ce în ce mai mult toate sferele umanului, iar curentul capitalist este un exponent al acestor tendinţe, curent devenit treptat un şablon al societăţii, un şablon adoptat de cele mai multe state dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

De-a lungul timpului au existat nenumărate minţi luminate care au vorbit despre bogăţie, bunăstare, şi care au exprimat aceste noţiuni în maxime şi în expresii pline de adevăr. Desigur, de-a lungul secolelor au existat şi foarte mulţi oameni bogaţi şi foarte bogaţi despre care s-a vorbit mai mult sau mai puţin. Paginile Sfintei Scripturi ne prezintă câteva cazuri de personaje bogate, devenite exemple clasice în acest sens (Iov, Solomon, etc.). Bogăţia sau bunăstarea unora, creează un complex de inferioritate al celor mai puţin bogaţi sau a celor săraci de-a dreptul, însă aşa cum sărăcia este o realitate cotidiană, la fel este şi bogăţia, iar cel care a fost înzestrat cu bogăţie trebuie să o chivernisească şi să se folosească în viaţa sa de bunăstarea dobândită pentru a-şi atinge scopul propus. Sensul şi scopul vieţii diferă de la un individ la altul, căci nu toţi înţeleg viaţa ca fiind un dar de la Dumnezeu, relaţia Dumnezeu – om fiind una cât se poate de complexă.

În ceea ce priveşte contextul actual al societăţii şi a comunităţii noastre, putem vorbi de o liberalizare economică specific capitalistă ca urmare a globalizării, ce se caracterizează printr-un flux nelimitat de capital în toată lumea, cu scopul dobândirii unui profit maxim într-o perioadă cât mai scurtă de timp. În acest sens capitalizarea, din perspectiva globalizării, este o provocare, dar mai ales o ameninţare la adresa fundamentului societăţii umane, aducând prejudicii în egală măsură şi comunităţii creştine. În acest context, Biserica trebuie să îşi redescopere identitatea misionară, care este o realitate intrinsecă a Bisericii. Biserica este obligată să creeze un câmp de acţiune misionară prin cunoaşterea realităţii sociale, cunoaştere ce trebuie cuprinsă în doctrina socială a Bisericii.[1] Fără cunoaşterea obiectivă a situaţiei de fapt, fără o analiză pertinentă, sinceră şi obiectivă a realităţilor în care misiunea Bisericii urmează să se desfăşoare, lipsită de forţa tranşării problemelor majore cât şi a lucrurilor mărunte, demersul atât de necesar şi care la noi se lasă încă aşteptat, ar fi un fals, care nu vede realităţile nici în ansamblu şi cu atât mai puţin în detaliu.[2]

Din experienţa acumulată de-a lungul secolelor, Biserica este chemată să ofere modele concrete alternative la ideologia de progres material a capitalismului. Biserica trebuie să  opună tendinţei de dominare, puterea sa de a spune „de ajuns!”.[3] Biserica are datoria de a învăţa şi de a le arăta credincioşilor calea spre investiţii durabile, calea spre o stabilitate şi o armonie sufletească şi trupească în spiritul autentic creştinesc. În Sfânta Scriptură, Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte cât se poate de clar despre „investiţiile” cele mai profitabile: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”(Matei 6, 19-21). Autorul Eclesiastului a exprimat cât se poate de clar cele ce se întâmplă cu cei care investesc în orice altceva, şi numai în Dumnezeu nu: „….Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.”(Eclesiastul, 2, 3-11).

Biserica, prin pârghiile ei reprezentate în egală măsură de clerici şi mireni, are datoria de a acţiona în spiritul misiunii creştine pentru a contracara aceste „boli” ale secolului şi de a-i insufla creştinului un echilibru psiho-emoţional, duhovnicesc dar şi material, pentru a se bucura de viaţa creştină autentică în cadrul comunităţii în care trăieşte. Biserica are datoria de a fi mereu actuală şi de a oferi alternative viabile comparativ cu societatea denaturată, în scopul asistenţei sociale, a vieţii culturale şi cultural religioase. Putem afirma fără teama de a greşi că Biserica este nevoită să se implice mai mult şi mai eficient în cadrul problemelor societăţii, luând atitudine de fiecare dată când se încearcă direct sau indirect, discreditarea şi lezarea credibilităţii şi a spiritului acesteia.

Capitalismul tot mai accentuat după care se ghidează societatea actuală, este un fenomen cu foarte multe implicaţii în sânul Bisericii şi a comunităţii creştine, implicaţii care nu fac bine nici Bisericii şi nici membrilor comunităţii creştine. De aceea este necesar ca mesajul Bisericii să fie cât se poate de clar şi de ferm la adresa curentelor actuale, dar în aceeaşi măsură să fie unul extrem de actual şi ancorat în realitate.

Bibliografie

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.
  • Santabarbara, Luis Gonzalez-Carvajal, Aceasta este credinţa noastră, Ed. Teologie pentru universitari, Bucureşti, 2003.
  • Bianchi, Enzo, Cuvânt şi Rugăciune, Ed.  Deisis, Sibiu, 1996.
  • Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975.
  • Pr. Prof. Univ. Dr. Valer Bel, Misiune Parohie Pastoraţie – coordonate pentru o strategie misionară, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006.
  • Chirilă, Ioan, coordonator, Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în Istorie, Biblie şi Multiculturalitate III, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca 2006.
  • Popescu, Dumitru, Ortodoxie şi Contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996.


[1] cf. Ştefan Iloae, Misiunea Bisericii în contextul secularizării, în Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în Istorie – Biblie şi multiculturalitate III, coordonator Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, p. 238.

[2] ibidem, p. 238.

[3] cf. Ibidem, p. 269.

Anunțuri