Debut
Tu ştii s-aduni cuvintele-mpreună
Şi să le dăruieşti cu suflet ştii
Le împleteşti apoi ca pe-o cunună
Şi le descînţi frumos, ca pe copii.

Eu sunt doar o novice călătoare
Prin lanul poeziei înverzit,
De dragoste de semeni născătoare
Prin nefirescul lumii – infinit.

Şi m-am trezit vibrând de armonia
Din suflet izvorâtă şi senină
Îmbrăţişând cu doruri poezia
Scăldată prin scoruşii de lumină.

Lumina ce prea mult a stat timidă
Şi-a dogorât lăuntric, sacadat
S-a revărsat apoi într-o grădină
Şi flori de suflet multe-a adunat.

Am fost  prin rouă poleită–n taină
De un izvor imens de apă vie,
Crescută-n munţi şi îmbrăcată-n haină
De fericiri … ascunse-n poezie.


Oradea, 13 martie 2009

Îmbrăţişări

Din gardul viu de suflete stropite
Cu verde de smarald în ceas de noapte,
Un mic vlăstar cu vise neîmplinite
Şi-a plăsmuit un univers aparte.

Şi-n inima-i ce nu mai vrea durerea
Şi-a aşezat o floare din grădină
Învăluindu-şi dulce, mângâierea,
Cu dragoste-mbrăcată în Lumină.

Iar paradisul strâns în cercul roşu
Al sufletelor ce sfios vibrează,
Necunoscut rămâne-n jurul nostru
Şi în tăcere îşi îmbrăţişează

Trăiri, ce-i stăpânesc pe toţi aceia
Care îşi văd în flori eliberarea
Şi îşi adună-n suflet odiseea
Dintre ruine izgonind uitarea.

Sărutul dat văzduhului trudeşte
S-alunge cu blândeţe un pustiu
Care-a domnit în sufletul ce creşte
Verde smarald născut din gardul viu…

Oradea, 21 martie 2009

Tatălui meu

E ziua Sfântului tău nume
Şi-n zori ţi-am sărutat icoana, TATĂ!
Mă simt stingheră-acum în astă lume
Când nu-ţi mai simt privirea-ngândurată.

Pe creştet, tu ades mă mângâiai
Şi ochii-ţi plini de lacrimi de iubire
Mă-mbărbătau în serile de mai
Când număram trifoii…ce dulce amăgire.

Revăd tabloul sacru al bunătăţii tale
Cu drag, în poarta casei de sub munţi
Mă aşteptai c-un zâmbet şi-mi aşterneai în cale
Doar flori de bucurie şi sfinte rugi, fierbinţi.

Dar ai plecat devreme, de pe covor de nori
Veghezi spre noi şoptind cu glasu-ţi drag
Aceleaşi vorbe calde, iar eu te văd în zori,
Ca-n dimineţi de basm – trecând al casei prag…

Săcuieu, 29 iunie 2009

Aş vrea

 

Aş vrea neîncetat să-ţi dăruiesc

Ceea ce am cules numai din stele.

Nici aur, nici arginţi nu năzuiesc

A pune-npalmavisurilor mele.

 

Doar adieri de vânt în fapt de seară

Ce-aduc miresme crude-n fân cosit,

În ochi lumină, ‘n suflet primăvară

Un câmp de flori de suflet nesfârşit.

 

Din cântec lin, pe strune de vioară

Să torc spre tine-n taină tandre şoapte

De Sus să curgă dintr-o călimară

Praful iubirii  peste noi în noapte.

 

Şi lacrimi – bobi de rouă de pe flori –

S-adun pe buze-n dimineţi senine

Să mă îmbrac în mantii  de culori

Să uit de mine, tu să uiţi de tine…

Săcuieu, 15 iulie 2009

Sfidând iubirea

Rătăcită-n câmp cu maci
Şi trăind în tain-un vis
Mi-am pierdut o clipă firea
Acum ştiu cât de săraci
Sunt acei ce n-au deschis
Inima, sfidând Iubirea.

Când doreşti numai averi,
Fără să-ţi hrăneşti simţirea
Cu nectar din flori de suflet,
Te scufunzi doar în plăceri
Şi-ţi ascunzi timid privirea
Fredonând acelaşi cântec.

Nu simţi tremurul din frunză,
Nici pe floare bob de rouă
Te-amăgeşti, zâmbeşti agale,
Iar pe biata buburuză,
Chiar dacă afară plouă
O striveşti de-ţi iese-n cale.

Nu te linişteşte vântul
Şi nici soare nu-ncălzeşte
Sufletul-zălog măririi,
Simţi c-al tău e tot pământul
Dar nu ştii că se-ofileşte
Floarea tainică-a Iubirii.

Rătăcită-n câmp cu maci
Şi trăind în taină-un vis
Mi-am pierdut o clipă firea
Şi-acum ştiu cât de săraci
Sunt acei ce n-au deschis
Inima, sfidând Iubirea…

Săcuieu, 5 august 2009

 

 

 

Anunțuri