“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate.”(II Tim. 3,16)

În activităţile sale zilnice, omul este bombardat cu o multitudine de surogate ce se doresc a-i asigura fericirea şi bunăstarea. În puţinul timp liber pe care îl avem ne lăsăm uitaţi în faţa computerului sau derulăm post după post din telecomanda televizorului ce ne ţintuie ore întregi, de cele mai multe ori nesădind nimic folositor în fiinţa noastră. Adormim de multe ori fără a ne încredinţa în rugăciune lui Dumnezeu, Dătătorul şi Stăpânul vieţii.

Măntuirea, însă nu o putem realiza haotic, fiecare după bunul lui plac, ci în Hristos, Care prin Opera Sa de răscumpărare a fundamentat Biserica, “trupul Său extins în umanitate “, iar mădulare suntem noi fiecare, în parte (Efes. 5,30)

Una dintre îndatoririle noastre creştineşti este citirea şi împlinirea cuvintelor dumnezeieşti ale Sf. Scripturi .Această carte nu conţine doar o simplă istorisire a unor evenimente demult petrecute ci  ci ea este însăşi fundamentul măntuirii noastre. Cuvântul Sf. Scripturi este cuvânt revelat de Dumnezeu, autorii cărţilor Sf. Scripturi fiind inspiraţi de Duhul Sfânt :”Pentru ca niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au  grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt “(II Petr.2,27)

Dacă Vechiul Testament  desfăşoară  înaintea ochilor noştrii istoria poporului ales al lui Israel , pregătirea lui pentru venirea  Răscumpărătorului Mesia, Noul Testament este însăşi împlinirea celui Vechi  prin întruparea lui Dumnezeu în persoana divin umană a Mântuitorului Iisus Hristos –Revelaţia absolută: “ După ce Dumnezeu odinioară în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut veacurile”( Evr.  1,2).

Pornindu-se de la învăţăturile Sf. Scripturi s-au scris biblioteci întregi, învăţătura Mântuitorului Hristos este inepuizabilă, ea reprezintă  “un izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică “(In. 4,14)întru ea se desfăşoară taina Întrupării, Răstignirii , Învierii şi Înălţării  Fiului lui  Dumnezeu;acte prin care lumea a fost răscumpărată din robia păcatului.

Sfânta Scriptură ne oferă posiblitatea aplicării învăţăturii Mântuitorului Hristos în viaţa noastră de zi cu zi :din  paginile ei învăţăm smerenia , dragostea de Dumnezeu şi aproapele nostru , ascultarea, curajul, cumpătarea, lupta cu patimile. Toate acestea concretizate cu întreaga dăruire vor face ca virtutea să dea lumină condiţiei noastre creştineşti.

Dar de la a trece din planul teoretic în cel practic este nevoie de voinţa noastră pusă în slujba cercetării Scripturii, cu toată smerenia ce se cuvine acestei cărţi dumnezeieşti .

Nu este destul ca Sf. Scriptură (şi mă refer aici la ediţiile apărute cu binecuvântarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe  Române), să stea prăfuită pe raftul bibliotecii şi uneori să fie luată în seamă doar prin laudativul “am şi eu o Biblie în casă “!

Citirea Sf. Scripturi pentru noi, creştinii ortodocşi , implică o mare responsabilitate şi anume aceea de a ne feri de ispita tâlcuirii ei,acea tâlcuire făcută de fiecare după mintea şi priceperea sa. Credincioşii care se înfruptă din roadele Scripturii au datoria de a se menţine pe linia pe care le-o dă Biserica, fără a se abate de la învăţătura ortodoxă .

De cele mai multe ori interpretările personale şi libertine au dus la învăţături greşite, ce şi-au găsit adăpost în sânul puzderiei de secte ce se pretind a garanta mântuirea mai înainte de vreme.

Însăşi Sf. Scriptură ne prezintă câteva recomandări clare ce ne atrag atenţia că am putea întâlni şi cuvinte extrem de profunde: Sf. Ap. Petru spune despre unele epistole ale Sf. Pavel că “în ele sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare ” (II Petru. 3, 16 ) Un alt exemplu îl avem din cartea Faptele Apostolilor unde se relatează că diaconul Filip, în drum spre Gaza, întâlnindu-l pe un famen etiopian care citea în căruţă în căruţă din proorocia lui Isaia, l-a întrebat : “Oare înţelegi cele ce citeşti?”, iar acesta a răspuns: “Cum voi putea înţelege de nu mă va povăţui cineva?”(8,27-31).

Aşadar, atunci când vom întâlni versete scripturistice pe care nu le înţelegem trebuie să ne adresăm preotului. Acesta are abilitatea de ne pune în lumina învăţăturii sfintei noastre Biserici, clădită pe ceea ce Mântuitorul a propovăduit prin Sfinţii Apostoli şi mai departe prin Sfinţii Părinţi, care cu toată puterea lors-au lăsat căliţi în focul cel dumnezeiesc al Scripturii.

Să deschidem, aşadar, cu toată credinţa Sfânta Scriptură, încredinţaţi fiind că ne vom întâlni în cuvântul pecare ni-l descperă cu Dumnezeu, cu tot ceea ce El împlineşte pentru ca noi să dobândim mântuirea.

Câte puţin din timpul nostru liber să-l dedicăm lecturii paginilor biblice ale Vechiului şi Noului Testament. Împletite cu rugăciunea vor întări faptele noastre, ne vor scoate din comoditatea cotidianului, îndreptându-ne paşii spre sfânata biserică, găsind o altă realiatate mult mai înaltă – cea spirituală. Aici Hristos care ne-a vorbit  în Scriptură, se dăruieşte nouă în Taina Sfintei Împărtăşanii- Trupul şi Sângele său preascump.

“Bateţi la porţile Scripturilor cu mâinile virtuţilor ”! (Evagrie Ponticul)

Anunțuri