Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39).

Pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, consemnate de către evanghelistul Ioan, consideram necesitatea studierii Sfintei Scripturi de către cei tineri o nevoie acută în contextul societăţii actuale, ţinând cont si de diversitatea lecturilor mai mult sau mai puţin impuse cu care se confruntă atât în procesul educaţional cât şi în mediul familial şi comunitar.

Se impun de la bun început câteva precizări referitoare la tinereţe în general, dar şi din perspectivă scripturistică, pentru că Biblia se adresează în egală măsură tuturor oamenilor indiferent de categoria de vârstă din care fac parte. Putem spune că una dintre caracteristicile tinereţii este aceea a demersului tânărului pe calea cunoaşterii şi a definirii propriei personalităţi. Tinerii caută repere statornice în viaţa lor, se instruiesc, citesc, sunt dornici de cunoaştere, de înţelegere, de dobândire a înţelepciunii, de cunoaştere a adevărului. În tot acest demers complex al vieţii omului, un loc aparte îl are Dumnezeu căci „omul, chiar ateu, este un animal religios, singurul animal religios…faptul de a fi e socotit drept insuficient ontologic. Nu putem funcţiona cognitiv fără să presupunem un dedesubt, sau un dincolo… Absolutul este un dat.[1]Prin urmare, omul, încă din zorii existenţei sale, încearcă să-L descopere pe Dumnezeu, şi putem afirma că Sfânta Scriptură este cea mai eficientă cale de a-L descoperi pe Dumnezeu şi, totodată, de a înţelege rostul vieţii şi sensul ei.

Dumnezeu se adresează cu precădere tinerilor prin personajele biblice ale Vechiului Testament şi cele ale Noului Testament:

  •  „Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale.”(Prov. lui Solomon 1, 8).
  • Fiule, dacă tu vei primi graiurile mele şi dacă din poruncile mele îţi vei face comoară, […] atunci vei cunoaşte frica de Domnul şi cunoaşterea lui Dumnezeu o vei afla.” (Prov. lui Solomon 2, 1-5).
  • Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui părinte şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugetarea.” (Prov. lui Solomon 4,1).
  • Mai bun e un tânăr sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi nemintos care nu mai ştie ce e purtarea de grijă.” (Ecclesiastul 4, 13).
  • Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţilor tale, mai înainte de a veni zilele răutăţii.” (Ecclesiastul 12, 1).
  • Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Născut-am fii şi i-am crescut, dar ei s-au lepădat de Mine.” (Isaia 1, 2).
  • Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, părintele vostru, şi purtaţi-vă astfel încât să vă mântuiţi.” (Isus Sirah 3, 1).
  • Înţelepciunea îşi creşte copiii şi se îngrijeşte de cei ce o caută.”
    ( Isus Sirah 4, 11).
  • Fiule, de când eşti încă tânăr alege-nvăţătura şi pân’la cărunteţe vei afla înţelepciune.” (Isus Sirah 6, 18).
  • Pe când eram încă tânăr, înainte de a fi fost rătăcitor, în rugăciune căutam deschis înţelepciunea.” (Isus Sirah 51, 13).
  • Voi fii ai oamenilor, până când veţi fi greoi la inimă? De ce iubiţi voi deşertăciunea şi căutaţi după minciună?” (Psalmi 4, 2).
  • Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă.” (Psalmi 8, 2).
  • „[…] pe tineri (îndeamnă-i) ca pe fraţi; pe (femeile) tinere, ca pe surori, în toată curăţia; […] iar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie […] fiindcă bun este lucrul acesta şi primit înaintea lui Dumnezeu.” (I Tim. 5, 1-4).
  • Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus.” (II Tim. 2, 1).
  •  „Iar el i-a zis: Fiule, tu-ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm , căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” (Luca 15, 31-32).
  • Şi iată, un tânăr a venit la El şi I-a zis: Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?” (Matei 19, 16).
  • Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” (Matei 19, 13-14; texte paralele: Marcu 10, 13-16, Luca 18, 15-16, Matei 18, 1-6).
  • O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!” (Gal. 4, 19).
  • Copiilor, întru toate ascultaţi-i pe părinţii voştri, căci aceasta este bineplăcut Domnului.” (Col. 3, 20).
  • De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminţi.” (Tit 2, 6).
  • Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor către Tatăl pe Iisus Hristos, Cel-Drept.” (I Ioan 2, 1).
  • Copiii mei, nimeni să nu vă amăgească.” (I Ioan 3, 7).

Citatele amintite nu fac altceva decât să confirme faptul că Dumnezeu se adresează tinerilor prin scrierile biblice, pe care ei sunt chemaţi să le descopere, să le cunoască şi să le înţeleagă, iar dincolo de rândurile Sfintei Scripturi, să-L descopere pe Dumnezeu.

Se cuvine, de asemenea, să precizăm şi câteva aspecte legate de Biblie în general, şi necesitatea studierii Ei în special. Evanghelistul Ioan spune în prologul Evangheliei sale că „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1)…iar mai apoi… „Şi Cuvântul s-a făcut Trup şi S-a sălăşluit întru noi…” (Ioan 1, 14) .  Aceste cuvinte au ca semnificaţie principală întruparea Fiului lui Dumnezeu în persoana istorică a lui Iisus Hristos. Însă, dacă scoatem aceste cuvinte din contextul prologului, putem să le atribuim şi alt înţeles, şi anume… Cuvântul s-a materializat, adică „Cuvântul” s-a făcut „cuvinte”. Cunoscând „cuvintele”, adică Sfintele Scripturi, tinerii au calea deschisă către cunoaşterea „Cuvântului”, adică Îl pot descoperi pe Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu, începând cu Moise, a fost  consemnat în scris, a căpătat o formă văzută, o formă palpabilă a voii divine. Realitatea Dumnezeirii şi realitatea mântuirii se concretizează în scrierile Vechiul Testament şi cele ale Noului Testament şi formează o singură Carte, Cartea Vieţii, Biblia sau Sfânta Scriptură. Este unanim acceptat în universul creştin faptul că, „Biblia sau Sfânta Scriptură este colecţia de cărţi sfinte, scrise de Prooroci, Apostoli şi alţi oameni aleşi, sub inspiraţia Sfântului Duh”.[2] Sfânta Scriptură cuprinde adevăruri şi realităţi divine, descoperite de Dumnezeu omului, şi consemnate de către om în scris, tot la îndemnul Divinităţii.

Profeţii Vechiului Testament mărturisesc modul în care au fost inspiraţi să scrie cele descoperite de Dumnezeu. Astfel Proorocul Ieremia spune: “Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis…” (Ieremia 2, 1). Proorocul Isaia mărturiseşte şi el: “Şi a zis Domnul către mine: Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti…” (Isaia 8, 1).

Pe de altă parte, dacă Sfintele Scripturi au fost scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, citirea lor, interpretarea lor, asimilarea lor, dar mai ales înţelegerea lor, nu se poate face decât cu ajutorul şi puterea Duhului Sfânt. Cuvântul Scripturilor vine de la Dumnezeu pentru a ne conduce înapoi la El, pentru a ne arăta calea spre cunoaşterea voii lui Dumnezeu.

Tot Evanghelistul Ioan este cel care spune: „Viaţa veşnică aceasta este: Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Iar cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Mântuitorului Iisus Hristos se poate înfăptui la modul concret prin intermediul Sfintelor Scripturi. De asemenea, Apostolul Pavel, subliniază necesitatea cercetării şi a studierii Sfintelor Scripturi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate”. (II Tim. 3, 16).

Mai departe, tinerii care vor studia Sfânta Scriptură vor descoperi concepte, noţiuni şi coordonate morale, religioase şi sociale, care le vor fi de un real folos în relaţiile cu semenii dar şi în procesul personal de desăvârşire morală şi duhovnicească. Dintre acestea amintim noţiuni precum:

  • AdevărulDumnezeul adevărului (Psalmi 30, 5), „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), Duhul adevărului (Ioan 14, 17; 15, 26; 16, 13), „Drept învăţând cuvântul adevărului” (II Tim. 2, 15), Adevărul Evanghelie (Gal. 2, 5).
  • Aproapeledefiniţia aproapelui (Luca 10, 27); să iubeşti aproapele (Levitic 19, 18; Matei 5, 43).
  • AscultareaA asculta glasul lui Dumnezeu (Ieş. 19, 5; Ier. 7, 23, etc.), Ascultarea de Hristos (Matei 28, 20; Ioan 14, 15; II Cor. 10, 5).
  • BlândeţeaBlândeţea, bineplăcută lui Dumnezeu (Isus Sirah 1, 27; 45, 4; Gal. 5, 23; Col. 3, 12, etc.).
  • Bucuria Dumnezeu, izvorul bucuriei celei nepieritoare (Isaia 22, 13; 35, 10; Ier. 15, 16; Matei 13, 20; Psalmi 29, 11, etc.).
  • Bunătatea roadă a Duhului Sfânt (Gal. 5, 23; Efes. 5, 9; Col. 3, 12).
  • Căsătoria sfinţenia căsătoriei (I Cor. 7, 25-40; Isaia 62, 5; Efes 5, 31).
  • Dreptateasuferinţa pentru dreptate (Matei 5, 10); este o îndatorire obligatorie (Matei 7, 12; Luca 3, 13-14; Ioan 7, 24).
  • Iertarea este darul lui Dumnezeu (Psalmi 129, 4; Matei 6, 12)
  • Iubirea oamenilor pentru Dumnezeu (Psalmi 17, 1; 25, 8; I Ptr. 1, 8); iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni (Ier. 31, 3; Luca 11, 42; Ioan 3, 16; Efes. 2, 4); etc.
  • Înţelepciuneadar oferit de Dumnezeu celor aleşi ai Săi (III Regi 3, 28; II Ptr. 3, 15); Este lucrare a Duhului Sfânt (Isaia 11, 2), etc.
  • Prietenia este preţuită de cel înţelept (Ecc. 4, 9-12),
  • Răbdarea – este o virtute (I Tim. 6, 11; II Ptr. 1, 6).
  • Rugăciuneaspre slava lui Dumnezeu (Psalmi 24, 12); Iisus, modelul suprem de rugător (Luca 6, 12; Matei 6, 5-15; Luca 11, 1-13).

Având conştiinţa că Dumnezeu se adresează prin Sfintele Scripturi tuturor oamenilor, prin urmare, şi tinerilor, putem spune că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu pentru un tânăr să deschidă Biblia şi să-şi împlinească dorinţa de a cunoaşte. Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la modul în care se cuvine să ne apropiem de Sfintele Scripturi, mărturiseşte: „Să avem grijă, fraţilor, să căutăm lucrurile duhovniceşti, şi să nu credem că ne ajunge, pentru mântuire, să dăm numai o parte din aplecarea noastră […] Iată pentru ce Iisus Hristos, când îi trimite pe evrei la Scripturi, nu-i trimite pentru a face o simplă lectură, ci pentru ca să le studieze cu grijă şi cu vigilenţă.[3] Sfânta Scriptură este descoperită de Dumnezeu oamenilor, si este totodată, o moştenire a noastră de la înaintaşii noştri, de aceea tinerii sunt chemaţi să păşească pe urmele strămoşilor, pe urmele credinţei: „Sfânta Scriptură este una din formele în care se păstrează Revelaţia în eficienţa ei ca apel al lui Dumnezeu în continuare. […]. Prin cuvântul Ei, Hristos continuă să ne vorbească şi nouă, să ne provoace la răspuns cu fapta, să lucreze astfel şi în noi.”[4] De asemenea, lecturarea Sfintei Scripturi conduce la trepte diferite de înţelegere, aspectul acesta fiind exprimat cu multă măiestrie de către IPS Bartolomeu Anania: „Aşa stă Biblia în faţa cititorului: ca o prescură care poate să rămână pâine dospită, poate deveni anafură, sau se poate transfigura în Trup Euharistic. Trepte de pătrundere, trepte de cunoaştere; trepte de cunoaştere, trepte de iniţiere; trepte de iniţiere, trepte de sfinţenie […] Acum, ajutat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi, la nevoie, de însemnările din josul paginii, vei pătrunde în adevărurile de credinţă şi în sensurile adânci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei duhovniceşti, singura care te ridică deasupra lui a şti şi deasupra lui a înţelege, anume în văzduhul lui a cunoaşte, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt şi eternitatea te îmbie la Viaţă; căci ’viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis’(Ioan 17, 3). Odată ajuns aici, nu-ţi mai rămâne decât Bucuria.[5]

Având nădejdea că rândurile de mai sus, care nu reprezintă altceva decât o scurtă argumentaţie în favoarea lecturii scripturistice, vor fi citite şi de tineri, îi îndemn să îşi facă curaj şi timp pentru lectura şi studiul biblic, lăsând la o parte ignoranţa specifică vârstei şi timpului actual şi dând astfel valoare şi preţuire tinereţii şi vieţii lor şi înnobilându-şi sufletele şi inimile.

Pr. Bob Vlad Cornel


[1] Cristian Bădiliţă, Otniel Vereş, Biserici, Secte, Erezii?, Ed. Vremea, Bucureşti, 2011, p. 134.

[2] Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă – Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2000, p. 66.

[3] Sfântul Ioan Gura de Aur, Comentar la Evanghelia după Ioan, Colecţia Migne – vol. 8, Paris, 1865, Editată de Mănăstirea „Portăriţa”, Satu-Mare, 2005, p. 210.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Ed. I. B. M. B. O. R., Bucureşti, 1978. p. 53

[5] Bartolomeu Valeriu Anania – Arhiepiscopul Clujului, Introducere în citirea Sfintei Scripturi, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 7-9.

Anunțuri