https://i2.wp.com/str2.crestin-ortodox.ro/foto/1234/123311_rugaciunea-mea.jpgPe parcursul vieţii, fiecare dintre noi facem anumite promisiuni sau chiar jurăminte. Uneori promitem ceva înaintea unor oameni, alteori chiar înaintea lui Dumnezeu. Se întâmplă ca unele promisiuni să le respectăm, iar altele să le încălcăm. Încălcarea unei promisiuni sau a unui jurământ poate avea consecinţe în ceea ce priveşte relaţia cu semenii noştri dar şi cu Dumnezeu.

Biserica noastră cinsteşte 7 Sfinte Taine. În rânduiala liturgică a acestor Taine, adeseori facem anumite promisiuni sau jurăminte înaintea lui Dumnezeu, pe care însă nu le conştientizăm. Respectarea acestor jurăminte este deosebit de importantă pentru mântuirea noastră. Astfel:

            La Taina Sfântului Botez cei care botează copilul (naşii) fac o promisiune înaintea lui Dumnezeu. În rânduiala slujbei există următorul dialog între preot şi cel care botează pruncul: „Te lepezi de satana? şi de toate lucrurile lui? şi de toţi slujitorii lui? şi de toată slujirea lui? şi de toată trufia lui? Mă lepăd (naşul). Te uneşti cu Hristos? Mă unesc cu Hristos (naşul). Şi crezi Lui? Şi naşul răspunde: Cred Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu. După acest dialog, naşul rosteşte Simbolul Credinţei. El devine astfel garantul credinţei celui botezat. Ce promite naşul înaintea lui Dumnezeu? Că el va veghea ca pruncul botezat să-i slujească lui Hristos „ca unui Împărat şi Dumnezeu”, să aibă o viaţă bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, să-şi respecte credinţa în care a fost botezat. Câţi dintre cei care au botezat un prunc s-au mai îngrijit ca acesta să meargă la biserică, să se spovedească sau să se împărtăşească? Câţi naşi au luat atitudine când cei botezaţi de ei au început să facă anumite păcate (desfrâu, avort, etc) sau au îmbrăţişat altă credinţă?

La Taina Spovedaniei facem o altă promisiune înaintea lui Dumnezeu. După ce ne mărturisim păcatele, preotul ne întreabă dacă ne pare rău de păcatele ce le-am făcut şi noi răspundem „da”. Apoi suntem întrebaţi dacă făgăduim înaintea lui Dumnezeu că ne vom îndrepta şi răspundem iarăşi „da”. Prin aceasta îi promitem lui Dumnezeu că vom încerca să nu mai facem păcatele anterioare şi să ducem o viaţă virtuoasă. Se întâmplă însă ca la Spovedania următoare să mărturisim aceleaşi păcate. Am putea spune că nu am respectat o promisiune şi aşa este. Totuşi, om fără de păcat nu există şi ar fi minunat să reuşim să nu mai facem nici un păcat. Important este ca de la o spovedanie la alta să observăm o evoluţie spre bine, să existe în noi dorinţa de a ne îndrepta, de a lupta împotriva păcatului.

În rugăciunea „Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu‑mă, strig Ţie: pomeneşte‑mă, Doamne, întru împărăţia Ta”, pe care preotul o rosteşte atunci când ne împărtăşim cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos, noi facem o altă promisiune înaintea lui Dumnezeu: că nu-i vom da sărutare ca Iuda. Iuda este cel care l-a trădat pe Iisus pentru 30 de arginţi. Oare şi noi suntem asemenea lui Iuda, oare şi noi îl vindem pe Iisus? Cred că de fiecare dată când facem un păcat, îl trădăm de fapt pe Iisus şi-L răstignim din nou pe cruce.

Referitor la acest lucru, se spune într-o pildă că un copil era neascultător faţă de părinţii săi şi făcea numai fapte rele. De fiecare dată când făcea o năzbâtie, tatăl său bătea un cui într-o uşă. Atâtea rele a făcut copilul până când tatăl său nu a mai avut loc să bată un cui în acea uşă. Într-una din zile, copilul se apropie de tatăl său şi-l întreabă de ce a bătut atâtea cuie în uşă, iar tatăl i-a explicat că de fiecare dată când acesta făcea un lucru rău, el bătea un cui. Conştientizând că a greşit, copilul doreşte să se îndrepte şi-l roagă pe tatăl său ca la fiecare faptă bună pe care o va face să scoată câte un cui din uşă. După o perioadă de timp în care copilul a făcut numai fapte bune, acesta a venit voios înaintea tatălui săi şi i-a spus că în uşă nu mai există nici un cui! Atunci tatăl spune: da, aşa este, dar au rămas urmele! Să avem şi noi grijă la urmele care ar putea rămâne în urma faptelor noastre rele!

La slujba cununiei se face un jurământ deosebit de important atât de mire, cât şi de mireasă. Îngenunchiaţi fiind amândoi, având mâinile pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, preotul spune: „Iată, fiilor duhovniceşti, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, aţi săvârşit jurământ înaintea sfântului altar că veţi păzi legătura dragostei şi a unirii între voi până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă şi cinstită, şi că nu vă veţi abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmând ce este plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor”. Oare câţi dintre cei care sunt căsătoriţi conştientizează şi respectă în totalitate acest jurământ? Observăm că numeroase cupluri se despart la o perioadă scurtă după nuntă. Motivele sunt diverse: infidelitate, lipsa dragostei, etc. Şi atunci cum rămâne cu expresia „până la mormânt” ?

Un alt jurământ se face la Taina Hirotoniei. Cel care doreşte să devină preot rosteşte un jurământ sau un legământ înaintea lui Dumnezeu. Acesta se bazează pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune că preotul trebuie să fie „fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (1Timotei 3, 2-5). La finalul acestor cuvinte, candidatul la preoţie spune: aşa să-mi ajute Dumnezeu! Ce frumos ar fi ca toţi cei care au făcut acest jurământ să-l poată respecta în totalitate!

Am prezentat aceste promisiuni pe care le facem în cadrul Sfintelor Taine, deoarece puţini creştini conştientizează importanţa lor. Dacă pe parcursul vieţii apar în viaţa noastră anumite probleme este posibil ca acestea să se datoreze şi nerespectării unor promisiuni sau jurăminte pe care le-am încălcat. Oricum, Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu!

Anunțuri