Pelerinaj la monumentul lui Horea şi Cloşca, Scoruşet - 1935

Pelerinaj la monumentul lui Horea şi Cloşca, Scoruşet – 1935

Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român sau după cum i s-a spus pe scurt ASTRA, a fost înfiinţată în anul 1861 la Sibiu, de către „inteligenţiile româneşti ardelene”, cum erau numiţi intelectualii vremii, având un rol important în emanciparea culturală şi politică a românilor din Transilvania. Înfiinţarea la 9 iulie 1899 a Despărţământului Hida-Huedin al Astrei a determinat animarea vieţii culturale a românilor din Huedin şi din alte aproximativ 80 de comune din jurul său, între care un loc important îl ocupa comuna Beliş. Dar din cauza vastului teritoriu, a distanţei foarte mari care trebuia parcursă de către membrii Comitetului Cercual, în şedinţa Adunării Cercuale din 11 mai 1913 s-a decis ca Despărţământul Hida-Huedin să se separe în despărţămintele Huedin şi Hida. Reorganizat la 9 iunie 1914 cu puţin înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, cuprinzând de data aceasta doar 42 de comune şi avându-l în frunte ca director pe avocatul dr. Andreiu Pop, Despărţământul Huedin se va revigora, fiind citat frecvent în revista „Transilvania” (care apărea la Sibiu sub egida Astrei), între despărţămintele cele mai active ale asociaţiei. În perioada interbelică, mai ales după ce în Adunarea Cercuală din 18 aprilie 1920 a fost reorganizat despărţământul şi odată ce la conducere a fost ales Aurel Munteanu, în cadrul Despărţământului Huedin activitatea culturală a fost una de excepţie, fiind organizate numeroase „prelegeri poporale”, şezători culturale, reprezentaţii teatrale, serate literar-artistice, conferinţe, comemorări şi „cercuri culturale”.

Satele comunei Beliş au reprezentat locurile înspre care Despărţământul Huedin al Astrei şi-a îndreptat frecvent acţiunile în perioada interbelică. Ca un prim exemplu avem anul de activitate 1921-1922, când Aurel Munteanu directorul Despărţământului Huedin, a ţinut la Beliş prelegerea cu tema „Despre eroismul neamului românesc”. Printre activităţile remarcabile menţionate în revista „Transilvania” se numără şi cea de la Giurcuţa din anul 1921, unde Constantin Căciulă le-a vorbit sătenilor „Despre comerciu (comerţ – n.n.)” sau întâlnirea de la Beliş unde Gavril Todoruţu a vorbit „Despre jertfa ostaşului român”, iar Aurel Munteanu a ţinut o frumoasă lecţie de istorie, vorbindu-le sătenilor „Despre luptele românilor din anul 1848”. Important de reţinut este faptul că la această ultimă activitate s-au pus bazele prin colectă, a unui fond administrat de parohul local Vasile Vereş, pentru ridicarea unui monument pe locul unde au fost arşi în toamna anului 1918 cei 45 de moţi de către „detaşamentul groazei”, la comanda magnatului Urmánczy[1]. Pentru susţinerea activităţilor Astrei, prin mobilizarea exemplară făcută de către protopopul ortodox Aurel Munteanu şi dr. Iosif Pop, prim-pretorul plasei Huedin, comuna politică Beliş a devenit „membru pe viaţă” alături de alte 43 de comune politice din plasa menţionată, contribuind cu suma de 200 lei la fondul asociaţiei[2].

Construirea de „case naţionale” (cămine culturale), muzee, biblioteci şi ridicarea unor monumente comemorative în locuri importante din punct de vedere istoric, aşa cum a fost cel de la Fântânele, au stat permanent în atenţia Astrei, în acest scop fiind iniţiată „Loteria Asociaţiunii”. Prin intermediul acesteia erau vândute bilete de loterie membrilor asociaţiei, iar beneficiul era folosit în scopurile culturale menţionate mai sus, precum şi la ridicarea unor monumente sau statui eroilor şi marilor oameni de cultură ai neamului[3].

În cadrul acţiunilor Astrei, preşedintele Despărţământului Huedin, protopopul Aurel Munteanu, a fost preocupat să se dea importanţa cuvenită martirilor şi marilor luptători naţionali ai moţilor: Horia, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu, având în permanenţă grijă să sublinieze marile suferinţe îndurate de poporul român de-a lungul vremurilor şi rolul locuitorilor Munţilor Apuseni în lupta de eliberare socială şi naţională. Pe această direcţie, belişenii şi locuitorii comunelor vecine au participat în ziua de „Sânziene” în 24 iunie/7 iulie 1923, la un moment de înălţare sufletească, atunci când în cadrul unei frumoase serbări populare, protopopul ortodox Aurel Munteanu alături de un sobor format din zece preoţi au sfinţit primul monument ridicat pe locul luptelor de la Fântânele. Bogatul program cultural-artistic pregătit pentru această serbare naţională organizată de Despărţământul Huedin al Astrei, a fost anunţat prin intermediul preoţilor şi a fost publicat în ziarele vremii. Mii de moţi au răspuns semnalului transmis parcă prin intermediul tulnicăreselor Pelaghiei Roşu, venind din Cetatea Munţilor Apuseni ca să-şi cinstească înaintaşii. Aceasta a fost prima mare manifestare organizată de către Aurel Munteanu în calitate de proaspăt protopop ortodox de Huedin, dintr-o lungă serie de acţiuni prin care a încercat ridicarea spirituală, culturală şi materială a românilor din protopopiatul Huedinului, pe care i-a păstorit până în tragicul septembrie 1940, când prin martiriu s-a înălţat la Domnul.

Iată cum descria prima manifestare de la Fântânele, învăţătorul I. Ciuhan din Huedin:

„La 7 iulie a.c. [1923] a avut loc la Fântânele în M[unţii] Apuseni, o mare serbare naţională întru amintirea evenimentelor istorice din anul 1848-1849. La această serbare au luat parte 1.500 de persoane, domni, doamne şi o mulţime de ţărani (moţi) din munţi. Amintim aici totodată că la această serbare a luat parte şi un fiu al tribunului din ’48, Nicolae Corcheş, anume Leon Corcheş, comerciant în Câmpeni. Serbarea a început la orele 10 a.m. cu Sf. Liturghie celebrată de 10 preoţi din diferite regiuni ale munţilor, în frunte cu M[ult] O[noratul] Domn Aurel Munteanu, protopresbiter ort[odox] din Huedin, preşedintele comitetului angajator al acestei serbări.

După Sf. Liturghie s-a făcut sfinţirea monumentului de piatră donat de familia Crişan, fraţii Vasiliu, Ioan şi Gavril din Mărişel. La urmă s-a oficiat parastasul pentru odihna sufletelor eroilor ucişi aici de revoluţionari în 6 iulie 1849”[4].

Din această relatare aflăm câteva informaţii importante şi anume că monumentul închinat eroilor de la Fântânele a fost realizat din piatră, ca donaţie a fraţilor Vasiliu, Ioan şi Gavril Crişan din Mărişel şi a fost sfinţit la 7 iulie 1923. Mai aflăm că întreaga manifestare a fost organizată de către un comitet avându-l în frunte pe protopopul Aurel Munteanu, preşedintele Despărţământului Huedin al Astrei. Din alte surse ştim că monumentul ridicat avea formă de cruce. Dar puţini sunt cei care ştiu că iniţiativa săvârşirii serviciului divin şi a comemorării anuale la Fântânele a luptei din 6 iulie 1849 a avut-o Alexandru Golea, preotul ortodox din Huedin (între 3 ianuarie 1922 şi 22 mai 1923), predecesorul protopopului Aurel Munteanu[5]. Acest lucru a făcut ca spaţiul istoric al bătăliei să devină un adevărat loc de pelerinaj în special pentru românii Munţilor Apuseni. Trebuie să spunem că actuala „Cruce a Iancului” de la Fântânele, realizată din piatră, a fost ridicată de Batalionul Fix Regional „Someş” (ce-şi avea sediul în Beliş) şi de localnici, fiind sfinţită la 24 iunie 1944.

Manifestări importante pe locul bătăliei de la Fântânele au avut loc şi în anii următori. Astfel, la 7 iulie 1924 s-au aniversat 75 de ani de la „învingerea (victoria – n.n.) strălucită a Românilor de sub conducerea tribunului Nicolae Corcheş, asupra armatei lui Vasvári” – după cum consemnau sursele vremii[6]. Manifestările au început prin celebrarea Sfintei Liturghii, au continuat prin ridicarea unui parastas pentru eroii anilor 1848-1849, au avut loc luări de cuvânt dintre care s-a remarcat prelegerea protopopului Aurel Munteanu „Luptele românilor în anii 1848-1849”, apoi s-au prezentat cântece şi jocuri populare. De această dată numărul participanţilor a fost mult mai mare decât în anul anterior, unele surse ale vremii înaintând cifra de peste 5.000 de persoane, cifră pe care o considerăm cam mare, raportat la numărul locuitorilor comunelor din jur. În orice caz, un număr impresionant, de câteva mii de moţi, au asistat cu mare plăcere şi la producţiile teatral-corale intitulate „Fericirea României” şi „Beţia”, puse în scenă de către învăţătorul I. Ciuhan din Huedin[7]. În anul următor, la sărbătoarea „Sânzienlor”, mii de oameni de prin toate părţile Munţilor Apuseni au comemorat din nou luptele de la Fântânele. Cuvântul festiv a fost rostit de către protopopul A. Munteanu, după care au urmat preotul C. Cotuţ, învăţătorul I. Ciuhan din Huedin şi alţii. Audienţa a putut apoi urmări o „şezătoare poporală” şi piesa într-un act „Tabăra Iancului”, a aceluiaşi inimos învăţător I. Ciuhan[8]. Între proiectele Astrei au rămas pentru toamna anului 1925 ridicarea cu sprijinul Societăţii „Mormintele Eroilor” a câtorva troiţe, între care figura una la Fântânele, dar şi în alte locuri importante pentru istoria românilor, cum ar fi Şelimbăr sau Mihalţ [9]. Din revista „Transilvania” aflăm că în anul 1926 o troiţă pusă la dispoziţie de societatea mai sus menţionată a fost trimisă Despărţământului Cluj pentru a fi ridicată la Fântânele. Nu ştim sigur dacă aceasta a mai fost ridicată alături monumentul din piatră sfinţit în anul 1923, dar putem presupune că acest lucru s-a întâmplat într-un cadru festiv adecvat.

Ca urmare a implicării intense a locuitorilor comunei în acţiunile Astrei, în anul 1923 în comuna Beliş existau o filială („agentură”) a Astrei şi o bibliotecă dotată cu cărţi. Datorită acestor activităţi culturale foarte bogate, rezultatele pozitive nu au întârziat să apară, iar „poporul a început să cetească şi a se interesa de cărţi” – după cum reiese dintr-un raport al protopopului A. Munteanu înaintat conducerii Astrei de la Sibiu[10]. Toate aceste acţiuni nu au rămas fără impact asupra locuitorilor comunei Beliş, astfel că dintr-un registru al Primăriei Beliş aflăm că în 22 ianuarie 1925 s-au înscris mai mulţi belişeni în filiala din această comună a Astrei[11].

De un mare succes s-au bucurat „Serbările culturale” ale Astrei, ţinute la Beliş în ziua de duminică 22 iunie 1930. Manifestările au debutat cu serviciul divin de la biserica din Beliş, săvârşit de Nicolae Ivan episcopul Clujului, asistat de numeroşi preoţi şi de corul teologilor Seminarului din Cluj. După cum menţiona însuşi protopopul A. Munteanu, după Sfânta Liturghie „despărţământul Astrei a luat parte cu toată evlavia cuvenită la parastasul ţinut… pentru cei 45 de morţi ai Moţilor, ucişi mişeleşte în preajma unirii, amintindu-şi că din sângele eroilor morţi s-a plămădit temelia unei vieţi noi…”. Protopopul continua: „Comuna Beliş era împănată de Moţi veniţi din toate satele lor pentru a cinsti mormântul eroilor arşi pe rug”. La mormântul martirilor din 1918, au fost susţinute diferite alocuţiuni şi au fost intonate cântece. După masa, la iniţiativa protopopului A. Munteanu[12], ASTRA a organizat Festivalul „Ziua Bătrâneţii”. La manifestări a fost prezent şi profesorul universitar Ion Chinezu, cunoscut critic şi istoric literar, care după ce a făcut un scurt istoric al Astrei, arătând că „această bătrână asociaţie a fost totdeauna alături de revendicările poporului, sfătuitoare la răspântiile şi necazurile sale şi tovarăşe la bucurii”, a ţinut prelegerea despre „Câteva figuri marcante din istoria moţilor”. Au urmat părintele Laurenţiu Curea, care după ce a vorbit despre jertfele eroilor Horia şi Avram Iancu, a ţinut conferinţa „Viaţa apostolilor, rolul bătrânilor”, iar profesorul Septimiu(?) Popa a vorbit despre respectul pe care îl datorăm bătrânilor[13]. După prelegerile acestora, a urmat un program artistic cu cântece, dansuri naţionale şi „premierea bătrânilor venerabili”. În acelaşi an, preotul Virgil Pop din Morlaca le-a vorbit sătenilor din Bălceşti despre „Însemnătatea culturală a Astrei”[14].

O altă activitate importantă a avut loc „în zilele de 13 şi 14 iulie 1935 din iniţiativa Ligii Antirevizioniste, [când] mii de moţi în frunte cu vrednicii protopopi Aurel Munteanu din Huedin şi Sorin I. Furdui din Câmpeni, au comemorat împlinirea unui veac şi jumătate de la martiriul eroilor Horea, Cloşca şi Crişan, în cadrul unor serbări câmpeneşti desfăşurate la Drăgoiasa, tocmai pe locul unde au fost prinşi Horea şi adjutantul său Cloşca (vezi figura). Nu trebuie trecut cu vederea faptul că urmaşii celor care şi-au pus speranţele în Horea şi Cloşca, pentru veşnica lor aducere aminte, le ridicaseră în anul 1930 un monument în pădurea Scoruşetului. Pe acelaşi loc, duminică 14 iulie 1935, după Sfânta Liturghie şi parastasul pentru pomenirea eroilor răscoalei din 1784, s-au ţinut însufleţitoare cuvântări de către ambii protopopi, urmaţi de Gh. Lungulescu – secretarul general al Ligii (sosit tocmai de la Bucureşti), de doctorul Vasile Paşca – directorul Spitalului Judeţean din Huedin, de căpitanul Emil Şiancu şi alţii. „Totul s-a desfăşurat într-o atmosferă emoţionantă până la lacrimi” – relata revista „Renaşterea”[15].

Întreaga perioadă interbelică a fost marcată de numeroasele activităţi realizate sub egida Astrei, ele contribuind la ridicarea culturală şi economică a locuitorilor din Huedin şi din comunele înconjurătoare. Acţiunile desfăşurate în comuna Beliş au reprezentat un imbold pentru celelalte comune, dar trebuie să fie un exemplu şi pentru noi, cei de acum.


[1] Transilvania. Foaia Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Sibiu, an LII, nr. 7-8, iulie-august 1921, p. 558-559.

[2] Ibidem, p 681-682; Idem, nr. 9-12, octombrie-decembrie 1921, p. 942.

[3] Transilvania, an LV, nr. 10-11, octombrie-noiembrie 1924, p. 391-392.

[4] Apud T. Şandor, M. Bâlc, R. Roşu, Cântecele mărişenilor, Cluj-Napoca, 2011, p. 44.

[5] Supliment la revista Renaşterea. Organ naţional-bisericesc săptămânal, Cluj, anul XII, nr. 41, 14 octombrie 1934, p. 2-3.

[6] Raportul general prezentat de comitetul central al „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român” asupra lucrărilor sale şi a situaţiei acestei instituţiuni în anul de gestiune 1923/4. Activitatea despărţămintelor în cursul anului 1923/24. În: Transilvania, an LV, nr. 10-11, octombrie-noiembrie 1924, p. 439-440.

[7] Ibidem.

[8] Transilvania, an LVI, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1925, p. 415.

[9] Ibidem, p. 360.

[10] Idem, an LIV, nr. 8-9, august-septembrie 1923, p. 376-377.

[11] Registru intrare-ieşire 1924-1925, Primăria Beliş. Pretura Huedin, Arhiva Primăriei Beliş, f. 3 a, la nr. 44/22 ianuarie 1925 înscrieri în ASTRA Sibiu.

[12] N. Şteiu, Protopopul Aurel Munteanu erou şi martir al neamului, ediţia a II-a, Alba Iulia, 2012, p. 119.

[13] Transilvania, an LXI, nr. 7-10, iulie-octombrie 1930, p. 65.

[14] Ibidem, p. 68

[15] Renaşterea. Organ naţional-bisericesc săptămânal, Cluj, anul XIII, nr. 29-30, 21 iulie 1935, p. 2.

Anunțuri