Depresiunea Huedin este o zonă mai puţin cunoscută, însă are o serie de valenţe istorice şi geografice în care factorul uman a avut întotdeauna rolul principal. O zonă de contact între rama Apusenilor și a Depresiunii Transilvaniei, zona Huedinului merită să fie cunoscută sub toate aspectele sale, inclusiv geo-demografice.

  1. Condiţionarea social istorică

   Vestigii arheologice atestă faptul că teritoriul regiunii studiate a constituit o arie de populare timpurie, încă din Neolitic.

   Dintre toate localităţile, de-a lungul istoriei s-a impus mai mult Huedinul. Aici, la încrucişarea drumurilor, drumeţii, negustorii, locuitorii zonei staţionau pentru odihna lor şi a animalelor, încât ţăranii i-au zis şi îi zic şi azi în pronunţie populară “Hodin”, denumire ce provine de la “hodină”, adică loc de odihnă, loc de popas. Prima atestare documentară datează din 1332, fiind înscrisă când “Hunok”, când “Hunad”. Referitor la trecutul celorlalte localităţi depresionare, majoritatea acestora sunt foarte vechi. Cele mai vechi aşezări atestate documentar sunt Călata şi Văleni, menţionate în 1213, celelalte localități datând din sec XIV- XV, dar din punct de vedere arheologic multe dintre ele datează încă din Epoca Străveche. A acestea păstrează o bogăţie de vestigii arheologice, legende, povestiri din diferite perioade istorice, oferindu-ne posibilitatea de a ne forma o imagine asupra locuitorilor din trecut.

     2. Poziţia şi delimitarea în spaţiu a depresiunii

    Depresiunea Huedin este situată în partea de nord-vest a ţării, respectiv în vestul judeţului Cluj, fiind integral inclusă acestuia. Intră în seria unităţilor de racord ale Podişului Transilvaniei cu Munţii Apuseni. Prin poziţia sa geografică şi elementele de specificitate ale cadrului natural, este o depresiune de tip submontană ce se continuă spre vest cu Defileul Crişului Repede. Ea este mărginită astfel: la nord și nord-est: Depresiunea Almaș Agrij; la nord-vest cu Munții Meseș; la vest și sud-vest – Munții Vlădeasa; în partea de sud și sud-est se găsesc Munții Gilăului, iar spre est Podișul Păniceni.

    3. Relieful

  Depresiunea Huedin este construită aproape în exclusivitate pe sedimentar. Structura geologică este formată îndeosebi din argile, nisipuri, pietrişuri, dar se remarcă şi prezenţa calcarelor şi chiar a unor strate conglomeratice între argile, care de altfel predomină în depresiune.

   Faţă de unităţile învecinate, Depresiunea Huedin se deosebeşte prin relieful său destul de şters sub forma unor dealuri domoale, în monoclin, separate de văi largi, îmbătrânite, care ies repede din albiile joase şi provoacă inundaţii. Zona cea mai joasă a depresiunii o constituie partea sa nordică, unde are circa 500 m, de aici urcă spre sud, sud-est, având aspectul unei culmi prelungi de 800-1200 m, cu înălţimea maximă în Măgura Călăţele – 1400 m.

    4. Hidrografia

    Principala arteră hidrografică care străbate unitatea depresionară este Crişul Repede, care îşi are aici izvoarele la altitudinea de 710 m, în apropiere de localitatea Izvorul Crişului, într-o zonă deluroasă de pe marginea estică a depresiunii.

Afluentul principal al Crişului Repede este râul Călata, acesta având o lungime de 33 km, drenând prin intermediul afluenţilor săi o mare parte din suprafaţa depresiunii. Cu direcţie de curgere SE-NV, râul Călata îşi are izvoarele mai precis în masivul cristalin Boroleasa şi în Măgura Călăţele.

 

      5. Evoluƫia numericā a populaƫiei în Depresiunea Huedin

Arealul depresionar studiat cuprinde oraşul Huedin, 5 comune (Călăţele; Izvorul Crişului; Mănăstireni; Mărgău şi Sâncraiu) ce cuprind un număr de 25 de sate, majoritatea fiind sate mijlocii şi mici.

Privind aspectul demografic, analizele s-au efectuat până la recensământul din anul 2002.

Analizând datele (vezi tabelul) privind evoluţia populaţiei la nivelul întregii zone luate în studiu, transpuse grafic se poate vorbi despre o ascensiune continuuă timp de 80 de ani, de la 14.170 locuitori în 1850 la 27.691 locuitori în 1930, după care numărul populaţiei a înregistrat o curbă descendentă, ajungând la 19.295 locuitori în anul 2002.

Factorii care au influentat scăderea numărului populaţiei sunt: pierderile de vieţi omeneşti din cel de-Al Doilea Război Mondial, pierderea populaţiei evreieşti, care în cea mai mare parte a fost deportată sau a plecat în Israel, și nu în ultimul rând scăderea sporului natural şi creşterea sporului migratoriu.

Unitatea administrativ teritorială Anul recenzării/Numărul populaţiei
1850 1910 1930 1956 1966 1977 1992 2002
Huedin 1989 5194 5401 6779 7834 8378 9961 9439
Călăţele 2124 3377 4147 4154 4139 3791 2906 2671
Izvorul Crişului 1390 2527 2651 2682 2520 2443 1780 1651
Mănăstireni 3839 6209 4893 4126 3383 2972 2227 1809
Mărgău 3246 5658 6724 5622 5156 3704 2112 1869
Sâncraiu 1632 3563 3875 3557 3092 2754 2053 1856
Total 14.170 26.521 27.691 26.920 26.124 24.042 21.039 19.295

 

      6. Structura demografică a unui anumit teritoriu se referă la diferenţierea acesteia pe baza unor criterii: sexe; vârstă, confesiuni, etnii, medii de activitate, medii sociale etc.

      Structura populaţiei pe sexe
Începând din 1930 şi până în 2002, se observă că raportul dintre cele două sexe, pe ansamblul Depresiunii Huedin, este aproximativ egal, prezentând mici diferenţe în favoarea sexului feminin pe întreaga perioadă, valoarea medie a populaţiei feminine fiind de 51,25%, iar a populaţiei masculine de 48,75%.

    Structura pe grupe de vârstă în Depresiunea Huedin a fost analizată pentru anii: 1977, 1992 şi 2002, pe cele trei mari grupe de vârstă cum se observă din graficele următoare.

   Pentru populaţia tânără se observă o diminuare procentuală per ansamblu, de la 30,88% în anul 1977, la 27,10% în 1992 şi 22,22% în 2002.

   Populaţia adultă se confruntă cu fluctuaţii periodice – dacă în 1977, ponderea era de 51,56%, în1992 se observă o uşoară scădere la 51,08% după care urmează o ascensiune până la 54% în 2002.

  Graficul redă evoluţia pozitivă a populaţiei vârstnice, de la 17,56% în 1977, la 21,82% în 1992, ajungând la 23,78% în 2002, ceea ce demonstrează instalarea fenomenului de îmbătrânire demografică.

  Fenomenul de îmbătrânire poate fi observat și prin prezenţa vârfurilor de piramidă destul de largi şi tendinţa de îngustare a bazei, ca urmare a diminuării populaţiei tinere, ceea ce rezultă o structură demografică de tip regresiv.

    Structura etnică

   Etnia defineşte acei indivizi care împărtăşesc elemente comune: religia, limba, aspiraţii, obiceiuri şi tradiţii culturale, specifice, unui teritoriu. Analiza datelor statistico-demografice pentru intervalul 1850-2002 relevă omogenitate etnică a populaţiei din Depresiunea Huedin, elementul autohton deţinând majoritatea la toate înregistrările demografice efectuate. Grupul etnic român deţine valori în Depresiunea Huedin de peste 60% (în anul 2002 – 61,6%).

   Se evidenţiază un procent relativ ridicat al populaţiei maghiare în spaţiul studiat, ponderea acestei etnii depăşind 30% în tot intervalul studiat: 1850-2002 (32,43% în 2002), fiind majoritari în toată perioada în comunele Sâncraiu și Izvorul Crişului.

   Minoritatea rromă este un alt element etnic important al populaţiei, monitorizarea acesteia existând doar din anul 1930. În anul 1930 ponderea rromilor în totalul populaţiei era de 4,07%, după care au apărut unele probleme prin care se cerea mutarea acestei etnii din zonă.

   Deşi autorităţile oraşului Huedin nu au dat curs acestei cereri, datele statistice din 1956, 1966 şi 1977 furnizează un procentaj relativ redus sub 1%, ceea ce se explică prin existenţa unor nereguli, în anul 2002 valoarea fiind de 5,84%. În privinţa altor naţionalităţi, germanii au fost în număr mai ridicat până la Al Doilea Război Mondial, valoarea fiind în jur de 0,2-0,3%, evrei, sârbi, slovaci, croaţi etc., aceştia deţinând o pondere mai însemnată în 1850 -2,01% şi în anul 1930- 2,61 %, ulterior valoarea fiind de până la 1%.

     Structura confesională

   Analizând evoluţia structurii confesionale din Depresiunea Huedin, în intervalul 1850-2002 religia ortodoxă a deţinut majoritatea încă de la începutul perioadei, urmat de cultul greco-catolic și reformat, iar după o serie de evenimente istorice şi politice care au sistat monitorizarea populaţiei din punct de vedere religios, anii 1992 şi 2002 readuc în prim plan religia ortodoxă, însă cultul greco-catolic aproape dispare. Datele recensământului din 2002 relevau: ortodocşi 62,4% (cu peste 95% în com. Mărgău), reformaţi -specific etniei maghiare 31,08% (com. Sâncraiu și Izvorul Crişului 71%), romano-catolici 1,12%, greco-catolici deşi cultul şi-a recâştigat statutul după 1989, nu reuşeşte să deţină pondere însemnată în Depresiunea Huedin. Anul 2002 consemnează valori de 0,96% în ceea ce priveşte cultele neoprotestante; se remarcă prezenţa în depresiune: cultul penticostal 2,32%, cultul baptist 1,27% și cultul adventist 0,07%, iar categoria alte religii sub 1%.

    Unitatea populaţiei din Depresiunea Huedin a fost generată atât de condiţiile de trai, de ţelurile comune, de confesiunile şi graiul „moţesc”, obiceiurile şi tradiţiile păstrate, cât şi de menţinerea în funcţia de centru polarizator a oraşului Huedin, un târg vechi, dar permanent loc de întâlnire între locuitorii satelor apropiate. Trebuie să admitem că și astăzi oraşul Huedin atrage populaţia din satele depresionare, îndeosebi în zilele de târg sau piaţă, încă a o dovadă că funcţia comercială se menţine.

   Cât priveşte evoluţia de perspectivă a potenţialului demografic din Depresiunea Huedin, nu se întrevăd schimbări majore, zona se confruntă în continuare cu fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi cu o natalitate scăzută, însă se poate aprecia că pe termen lung oraşul Huedin ar putea înregistra o „redresare” din punct de vedere demografic ca urmare a poziţiei sale importante pe axa europeană E60, prin apariţia unor dotări edilitare, servicii publice modernizate și a potenţialului turistic din apropiere.

  

BIBLIOGRAFIE

Filip C.C., Matiş H.D., (2014), Huedinul – o localitate pe drumul spre Europa. Aspecte monografice, ediţia a III-a, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

Ilinca N., (2009), Geografia umană. Populaţia şi aşezările, ediţia a III-a, Editura CD Press, Bucureşti.

Lechinţan V., (2006), Călăţele, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

Mateescu I., (1925) Observaţii geologice asupra Depresiunii Huedinului din nord-vestul Transilvaniei. Anuarul Institutului Geologic al României.

Morariu T., Savu Al., (1970 ), Judeţul Cluj. Editura Academiei Române, Bucureşti.

Pascu St., (1986 ), Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Pop Gr., (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca.

Posea Gr., (1974), Podişul Huedin-Păniceni.

Varga E.A., Recensământul populaţiei pe teritoriul Transilvaniei în perioada 1850-1910.

*** (1983, 1984 ), Geografia fizică a României, vol. I-II, Editura Academiei, Bucureşti.

*** (1850, 1910, 1930, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002), Date demografice provenite de la Direcţia Regională de Statistică Cluj şi Consiliile Locale din unităţile administrative ale zonei studiate.

 www.e-primarii.ro

www.wikipedia.ro

http://www.insse.ro

Prof. Marilena Cord – Şcoala Gimnazială Călăƫele

 

Anunțuri