Pr. Conf. Dr. Constantin Necula /Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară…

 

      https://i1.wp.com/str1.crestin-ortodox.ro/foto/1415/141483_canonul-maicii-domnului.jpg      Întrebat odată despre Maica Domnului, Cuviosul Paisie răspunde: „Ce să vă spun? Mă puneţi într-o situaţie foarte grea. Ca să vorbească cineva despre Maica Domnului, trebuie să trăiască neîncetat harul părtăşiei cu ea.” (Despre Rugăciune, VI, 2013, p.79). Ortodoxia mărturiseşte totdeauna că a venera pe Maica Domnului, ca Născătoare de Dumnezeu, ţine de un mod de viaţă, dăruit de Hristos Domnul. O filiaţie şi o rodire de har. Celor care cer argumente pentru acest mod de iubire între sufletul tău şi Maica Celui Care mântuieşte sufletul tău nu argumentele le lipsesc ci Harul şi un mod de viaţă şi cordialitate cu darul Vieţii. Îndrăznesc să spun că se mulţumesc să simuleze viaţa, refuzând pe Maica Vieţii.

Zilele ce au trecut conştiinţa mărturisirii Maicii Domnului ca Maică a Bucuriei s-a propus reactualizării conştiinţei noastre creştine. Cât din ce lucrăm şi trăim în viaţa de zi cu zi bucură pe Mântuitorul Hristos şi Maica Sa? Cât din darurile ei de pace şi smerenie, mai ales adâncă smerenie, le transferăm către cei dragi, către cei care ne alcătuiesc şi ne ţin vii vieţile de fiecare zi? În ce chip viaţa noastră ţine în ea şi încercarea de a cunoaşte şi preamări pe Dumnezeu? Valul de vacanţe şi concedii ne-au elucidat. Există în noi un soi de uitare de circumstanţă a lucrurilor cu adevărat fundamentale binelui şi fericirii noastre. Moartea câte unui prieten, naşterea vreunui prunc sau câte o dramă personală ne mai repun în direcţia căutării, aflării şi bucurării de darurile cele mari ale Bisericii. O Biserică greu de cuprins sau umilit prin sondaje, în care ratingul nu este dat de chestionarele completate la margine de drum, în grabă ori neatenţie urbană. O Biserică a liniştii născute din faptul că ea stă în braţele Maicii Domnului. Vie şi smerită, însoţind viaţa şi moartea, luminând veşnicia.

De aceea, atunci când te vrei al Bisericii, deci cuprins de căldura Maicii Domnului, trebuie să împlineşti cel puţin exerciţiul de a te strădui ca mintea ta să fie în Cer, cât mai mult cu putinţă, la Hristos Domnul, la Maica Domnului, la Îngeri şi Sfinţi. Altfel totul e vânare de vânt, sindicalizare a Evangheliei, asociere de palavragii. Nimic din toate acestea nu sunt Biserica, a cărei icoană este Maica Domnului. Cea care mereu cere să-i fie ei după voia lui Dumnezeu, Cel ce şi-a ales-o Mireasă. Să fim, dar, prietenii Mirelui şi bucuroşii cavaleri de onoare ai Miresei!

Pr. Constantin Necula

 

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula / DE CE NU CONTEAZĂ SONDAJELE DE OPINIE ŞI TOTUŞI DOR…

Niciodată nu am fost adeptul nebăgării în seamă a efortului aproapelui de a face lumină ori a vesti adevărul. Chiar când criticile sunt nefondate sau doar închipuite m-am gândit că Dumnezeu vrea să scrie ceva nou în textura inimii mele. Aşa mi-am amintit mereu cuvintele Părintelui Arsenie Boca, exprimate cu destinderea omului plin de Har, prin care învăţa că cei mai buni prieteni ai săi sunt criticii săi, care au dreptate! Şi mi-am adus aminte de cuvântul Mântuitorului adresat  Ucenicilor: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (Ioan 15.19). Sau, şi mai adânc, atenţionarea cea mai cutremurătoare: „Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16.2) cu multiplele sale forme consemnate în Evanghelii ( Luca 12.13; Luca 21.13; Marcu 13.9; Matei 23.34) . Atunci când admiţi voia lui Dumnezeu, Care te pune lucrător în via Sa, nu prea ai parte de laude, de aplauze, nici nu trebuie să fii simpatizat 100%. Ceilalţi, toţi, ar face treaba muuuult mai bine în locul tău, ar lucra mai cu spor, ar vorbi mai bine, ar sluji mai frumos…Aşa şi este. Tu, ca om, nu poţi face decât ceea ce ţi-a îngăduit Dumnezeu. El e Cel care rodeşte livada sufletului tău.

De aceea nu sunt ultimative sondajele de opinie privind oameni Bisericii sau Biserica, istoria repetându-se la nesfârşit în ce priveşte „aplauzele” societăţii la adresa acesteia. Suntem în fond în laturile aceleiaşi Eanghelii, cu aceleaşi exigenţe, riscante după regulile creştinismului căldicel sau ale creştinismului bun la palavre pe la colţuri. Societatea civilă, construită în primul rând pe dreptul de a-l ucide pe Dumnezeu în orice manifestaţie publică, adept al deicidului pe bază de lege, transferă rânjetul sarcastic bazat pe cifrele alcovurilor intelectuale, numite instituţii de sondare publică, pe feţele unora dintre creştinii noştri. Dacă sondajele le pot accepta că pot spune la un moment dat unde greşim, nu am înţeles nicicum satisfaţia unora dintre cei care se cheamă ortodocşi, încântaţi că una sau alta dintre figurile Bisericii sau un proiect sau altul sunt comentate sarcastic şi jignitor. Satisfacţia lor, uniţi prin Botez şi Taine cu Biserica, uniţi cu mine şi cu toată frăţietatea liturgică vie, aceasta este cea care mă doare. Superioritatea afişată când rumegă la scenarii bolnave.

Sigur că slujitorii Bisericii greşim. Nu avem o stare paradisiacă şi nu putem să facem abstracţie de ethosul în care ne trăim viaţa. Nu suntem cei mai buni şi nici nu ne ţinem, iar când ne ţinem deştepţi, greşim. Sigur că trebuie să fim mai transparenţi cu banii –oricum aceasta pare că roade pe toţi liberii cugetători, să evităm să transformăm Biserica în instituţie pământească mai mult decât cerească. Dar nu din sondaje o să ne vină izbăvirea. Este în fond un efort comun de a-i dovedi Mântitorului Hristos că nu a murit şi înviat doar pentru a fi răstignit oricând de rânjetele noastre luminate de sondaje. Căci tot El ne spune: „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”. (Luca 11.23). E momentul să înţelegem că ne este suficient rânjetul iraţionalului din jur. Şi că oricum Biserica nu se vrea pe primul loc în topuri de mucava. Construcţia ei este Cerul. Şi ne e greu. Ne e imposibil fără Harul Mântuitorului. Insesizabil în sondaje!

Pr. Constantin Necula

Poezie – Georgeta Minodora Resteman

ÎN NOPŢI DE PRIMĂVARĂ

Semeţ, la tâmpla serii, amurgul se-nroşeşte

Mantia-şi trece-n grabă pe creasta unui deal

La poale, crude ierburi şi pacea ce domneşte

Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval

Străpunge linişti scurse din cerul primenit

Cu ploi de năzuinţe. Se zbat în noi, trudind,

Dorinţe, temeri, gânduri… Cireşii-au înflorit. Continuă lectura

Poezii – Cătălin Varga

Acatist

          Aş vrea să scriu un altfel de poem

Un nou catren, o altă poezie

Sa-l nasc nu cu cerneală, că mă tem

Că nu-i de-ajuns o coală de hârtie.

 

Să-l scriu pe rănile din piept gravat

Pristol în taina inimii amare

Pe el să Te cobori crucificat

Şi să Te-mparţi Iisus spre fiecare.

 

Să faci din orice inimă altar

Prin care braţul dragostea-şi întindă,

Purificată-n Jertfa din pahar

Iubirea Ta la piept să ne cuprindă.

 

Şi-aş vrea cât încă inima-i hoinar

Îndrăgostit de-a’ Tale simţăminte,

Cât încă bate-n aşteptări de jar

Să Te cobori din cerul Tău Părinte.

 

Tu pân’ la ea să nu Te mai opreşti

Coboară treaptă după treaptă-n murmuri,

Sub pasii Tai genunea să-i sfinţeşti

Şi-n pieptul ei să Te aşezi de-a pururi.

 

Te-nchide-aici sub zări de ametist

Şi luminează-mi cugetele goale,

Ca poezia-aceasta – acatist

S-o ţes smerit din gândurile Tale.

 

Epilog

          Nu-ncetează viaţa-n umbra

Crucilor din ţintirim

Nici sub lutul cald al gliei

Când întoarcem să-odihnim.

 

Nu sfârşeşte-n noi iubirea

Cu prea blându-i legământ

Când ne-acoperă ţărâna

Şi ne-ngroapă în mormânt.

 

Pe sub straturi de zăpadă

Ramurile-ascund fiori,

Iarna sub ţărâna ninsă

Crengi înmuguresc cu flori.

 

Ghiocei din nea se-arată

Torşi din lacrime şi dor,

Parcă-atâta viaţă poartă

Zâmbitori în cupa lor.

 

Nuferi albi plutesc pe ape

Ca o lebădă-n desiş,

Luna-şi picură-adorarea

Depărtându-se pieziş.

 

…Doar atunci înceată viaţa

Când spre cer ai ochii sluţi

Când ţi-s braţele de piatră

Când nu mai arzi şi nu mai lupţi.

 

Sonata despărţirii

            Bat clopote sfârşitul sub cerul de aramă

În noaptea despărțirii e vânt şi frig şi ploi

S-a stins treptat Iubirea, şi parcă-mi este teamă

Că prea bătrâni ieşi-vom din lupta-aceasta noi.

 

În ochi port încă viscol ascuns sub flori de nufăr

Am îngropat un suflet mult prea devreme-n ei,

De-aşa o rană-adâncă nici nu mai ştiu să sufăr

Când inima se-aprinde împrăştiind scântei.

 

Sfârşească-aici de-a pururi şi lacrima iubirii

Și umbra ce-am lăsat-o să-atârne între noi,

Eu n-am să port pe tâmple noroiul despărțirii

Nici despărțirea noastră mânjită cu noroi.

 

Eu te-am rănit Iubire, şi rana-i încă vie

Iar sufletele noastre abia îşi mai vorbesc

Vor învia din moarte, sau poate cine ştie

 

De-or învia vreodată în trupul omenesc.

Oricum ar fi, de astăzi, ’nalț alte simțăminte

Și nasc pentru Iubire – alt grai, alte cuvinte!…

 

Program artistic dedicat Zilei Copilului la Huedin

Protopopiatul Ortodox Huedin a organizat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, în ziua de Duminică 02 iunie, un spectacol cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului. Spectacolul s-a adresat tuturor copiiilor, elevilor şi celor dragi ai lor. Noutatea acestui spectacol au fost protagoniştii lui, tineri solişti din Huedin, ce se pregătesc sub egida Protopopiatului Huedin şi a Centrului Catehetic „Protopop Martir Aurel Munteanu”. Programul întâlnirii a debutat la ora 18 cu o rugăciune pentru copii, săvârşită de Părintele Protopop Ciprian Taloş în paraclisul protopopiatului „Sf. Trei Ierarhi”, după care a urmat în sala festivă spectacolul propriu-zis. Au urcat pe scenă Maria Taloș, elevă a Școlii de Muzică „Augustin Bena”, care a susținut un recital de muzică sacră, Oana Tomoș și Cristina Bolfa, eleve ale Școlii Populare de Artă „Tudor Jarda”, care au interpretat în fața publicului mai multe piese de muzică ușoară și populară. A urmat Grupul Vocal Folcloric „JUNII VLĂDESEI” coordonați de instructorul Florin Ciorte care au prezentat un scurt program artistic de dansuri și cântece tradinționale românești. Spectacolul artistic dedicat Zilei Internaționale a copiilor de la Huedin s-a încheiat cu programul susținut de Ansamblul de jocuri populare al copiilor din Călăţele coordonați de Părintele Călătean Dănuţ.

http://www.radiorenasterea.ro

Pelerinaj la Mănăstirile Ciucea și Râșca Transilvană

Sâmbătă, 25 mai 2013, Grupul de Tineret „Protopop Florea Mureșanu” de la Parohia clujeană „Sfânta Treime”, a realizat un pelerinaj la Mănăstirile Ciucea și Râșca Transilvană. Tinerii însoțiți de părintele Cristian Baciu au parcurs un traseu ce a presupus vizitarea bisericilor și mănăstirilor, dar și cele mai importante obiective turistice din zona Huedin, Ciucea, Râșca, Beliș, Mărișel, Someșul Rece, Gilău, cu oprire în Parcul Național Apuseni. Continuă lectura

Pr. Prot. Ciprian Taloş – Prefigurarea patimilor lui Hristos în psalmii mesianici din Vinerea Mare (II)

2. Blestemele rostite împotriva vrăjmaşilor

În unii psalmi citiţi în Vinerea Patimilor întâlnim blesteme rostite de Dumnezeu către vrăjmaşii care s-au ridicat pe nedrept împotriva „Unsului Său”. Înţelegerea sensului adevărat a acestora o facem posibilă apelând la comentariul din manualul „Studiul Vechiului Testament”: „Sfinţii Părinţi văd în aceste blesteme nişte simple profeţii exprimate sub această formă. Sub numele de vrăjmaşi, psalmistul înţelege pe vrăjmaşii lui Dumnezeu şi pe cei ai Mântuitorului, adică pe cei necredincioşi şi lepădaţi de Lege, cărora el le vesteşte răzbunarea Domnului, care va veni asupra lor. Că aceste blesteme trebuie să fie socotite ca unele care se rotesc în formă de prezicere, se vede şi din faptul că Sfânta Scriptură, de obicei exprimă prin modul imperativ lucruri ce se vor întâmpla în viitor. Să fie înseamnă se va întâmpla (în viitor). Blestemele, apoi, se rostesc nu din sentimentul răzbunării proprii, ci din zelul cel mare pentru cauza dreptăţii dumnezeieşti. Pedepsele pe care le doreau psalmiştii pentru cei nelegiuiţi, mai trebuie, apoi, socotite ca un mijloc de îndreptare a celor ce au păcătuit şi totodată ca avertisment pentru cei credincioşi, ca ei să fie feriţi de exemplul celor răi. În gândirea celor vechi, ideile abstracte primesc o formă concretă: păcatul se concretizează în persoana păcătosului. Prin urmare,
blestemul se referă, în primul rând la păcat ca atare, şi numai în al doilea rând la păcătos[1].

Continuă lectura

Cătălin Varga – Suferinţa iubirii sau pilda tatălui risipitor

Intoarcerea Fiului Risipitor  „Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat” (Luca 15, 20). Emoţionantă această regăsire! Tatăl său îl vede încă de departe (Ps. 138, 3; 7-10), căci iubirea nobilă a lui Dumnezeu vede atât de departe (Isaia 57, 19), până acolo unde s-a dus fiul, părăsind casa copilăriei sale. I-a ieşit întru întâmpinare alergând, nerăbdător să-l îmbrăţişeze şi să-l readucă la viaţă. Continuă lectura

Georgeta Resteman – LA BOLOGA, JUDEŢUL CLUJ, “DUMNEZEU A SEMĂNAT UN SÂMBURE DE GENIU”!

Ioana_cartiIOANA RESTEMAN şi-a lansat romanul „SURÂSUL UMBRELOR”, Editura LIMES, 2013

Bologa, judeţul Cluj, la amiază, într-o dumincă de 12 mai 2013. Forfotă mare în faţa Căminului cultural din localitate spre care, pâlcuri, pâlcuri de săteni şi invitaţi se îndreaptă în straie de sărbătoare. M-am apropiat de tânăra îmbracată în costum naţional tradiţional, purtând pe „spăcel” (ie), poale şi „zadie” (şorţ) toată truda mâinilor măiastre ale înaintaşelor familiei a cărei poveste va fi cunoscută iubitorilor de literatură după lansarea primei sale scrieri… Azi am întâlnit-o pentru prima oară, dar cu câteva zile în urmă îmi trimisese prin poşta electronică varianta online a romanului său de debut cu care m-am delectat, uimită de talentul autoarei şi construcţia impecabilă a scrierii. Am citit în ochii ei frământări şi gânduri generate de emoţia momentului care urma şi i-am şoptit îmbrăţişând-o: „fii liniştită, totul va fi minunat, după cum minunat îţi este sufletul!” Continuă lectura